Incredere in sine si in Dumnezeu

In "La rasarit de Eden" de John Steinbeck am gasit urmatorul pasaj ce cred ca inca se potriveste. Porneste de la intrebarea cum au supravietuit familiile de colonisti venite din Europa in California fara nimic si cum au trait "din acel pamant pietros".
"Se spune ca increderea lor ca vor trece peste toate greutatile, lasand problemele marunte sa se rezolve de la sine, se datora credintei puternice pe care o aveau intr-un Dumnezeu bun si drept. Dar eu cred mai degraba ca increderea pe care o aveau in ei si respectul pe care il purtau fiecaruia, convingerea mai presus de orice indoiala ca acestea erau pietrele de temelie morale pretioase si pline de resurse i-au deterninat sa-i ofere lui Dumnezeu demnitatea si propriul curaj, asteptandu-se sa le primeasca tot pe acestea inapoi. Astfel de lucruri nu se mai intampla pentru ca oameni si-au pierdut increderea in ei, iar daca totusi se intampla, prefera sa se agate de un om puternic si sigur pe sine si sa se tine dupa el, chiar daca s-ar putea sa nu fie cea mai buna alegere. "