Cugetarea de azi e despre puterea cuvintelor.
Din DEX aflam ca:
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente.
Interesant cum acelasi cuvant are mai multe sensuri:
Pacient = persoana bolnava
Pacient = Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir
Pacient = Persoana care are (sau manifestă) răbdare, calma; răbdătoare
Citind definitiile m-am dus catre asocierea lor:
- o persoana bolnava ar putea avea rabdare si astfel ar da timp corpului sa-si gaseasca echilibrul/sanatatea. Ar da timp tratamentului sa aiba rezultate.
- o persoana bolnava este supusa unui supliciu/ o persoana bolnava se supune unui supliciu. Ea se poate considera/poate fi considerata o victima sau un martir. Am pus sau intre victima si martir pentru ca le consider 2 notiuni diametral opuse.
- martirii sunt persoane calme, rabdatoare?
- persoanlele calme, rabdatoare sunt bolnave.
- persoanele calme, rabdatoare sunt martiri sau victime si se pot inbolnavi? Daca rabda anumite conditii (=persoanele supuse unui supliciu), cum ar fi stres intens si prelungit, ar putea sa se inbolnaveasca.
In timp ce scriam am simtit nevoia sa schim ordinea unor cuvinte si mi-am dat seama ca se schimba sensul. Imperceptibil, dar se schimba. Propozitia era:
Ar da timp tratamentului sa aiba rezultate.
Ar avea timp ca tratamentul sa dea rezultate.
Cum folosim cuvintele. E un subiect careia ii acord atentie in ultimul timp. De fapt, acord atentie modului inconstient (nu suntem prezenti si atenti) de a folosi cuvintele. La modul cum ne apropiem si integram obiecte si la modul cum ne indepartam si desensibilizam (tocim si diminuam capacitatea senzoriala) corpul. Intr-o conversatie, un prieten mi-a atras atentia asupra acestui fapt atunci cand i-am spus ca mi s-a terminat bateria (refenindu-ma la faptul ca telefonul ramasese fara baterie). Interesant a fost faptul ca si eu ma simteam foarte obosita, "fara baterii".
Cat despre corp, atentia mi-a fost atrasa de informatiile citite intr-o carte. Atunci cand suferim, de cele mai multe ori, spunem ca ma doare gatul, mana, spatele, etc. E ca si cum acea parte a corpului ar fi independenta de restul corpului. Si mai mult, ar fi independenta de noi (ca si sine intreg). In carte era sugerat sa fim atenti la partea dureroasa/care provoaca disconfort si sa formulam in termenii de "eu fac/ eu imi provoc". De exemplu, in loc de "ma doare spatele" am putea sa spunem "imi incordez muschii spatelui, provocandu-mi durere". ("Procesul corporal" - James I. Kepner)
Inchiei aici pentru ca, vorba unui prieten (altul), am tendinta de a-mi lasa mintea sa faca multe asocieri si nu as termina prea curand.
Ca si concluzie, o mica (sau mare) provocare: sa fim atenti si sa constientizam modul in care folosim cuvintele, la ordinea lor in propozitie, la tendinta de a adauga sau de a scoate cuvinte intr-o/dintr-o propozitie etc
