Cugetarile unui observator naiv - Puterea cuvintelor

La sugestia unui bun prieten am inceput aceasta categorie numita "Cugetarile unui observator naiv". Titlul ii apartine. Multumesc Mihai Albu! (pentru titlu, sugestia sa scriu ceea ce tot observ si pentru incurajare si sustinere)  :)

Cugetarea de azi e despre puterea cuvintelor.

Din DEX aflam ca:

PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente.

Interesant cum acelasi cuvant are mai multe sensuri:
Pacient = persoana bolnava
Pacient = Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir
Pacient = Persoana care are (sau manifestă) răbdare, calma; răbdătoare

Citind definitiile m-am dus catre asocierea lor:
- o persoana bolnava ar putea avea rabdare si astfel ar da timp corpului sa-si gaseasca echilibrul/sanatatea. Ar da timp tratamentului sa aiba rezultate.
- o persoana bolnava este supusa unui supliciu/ o persoana bolnava se supune unui supliciu. Ea se poate considera/poate fi considerata o victima sau un martir. Am pus sau intre victima si martir pentru ca le consider 2 notiuni diametral opuse.
- martirii sunt persoane calme, rabdatoare?
 - persoanlele calme, rabdatoare sunt bolnave.
- persoanele calme, rabdatoare sunt martiri sau victime si se pot inbolnavi? Daca rabda anumite conditii (=persoanele supuse unui supliciu), cum ar fi stres intens si prelungit, ar putea sa se inbolnaveasca.

In timp ce scriam am simtit nevoia sa schim ordinea unor cuvinte si mi-am dat seama ca se schimba sensul. Imperceptibil, dar se schimba. Propozitia era:

Ar da timp tratamentului sa aiba rezultate.
Ar avea timp ca tratamentul sa dea rezultate.

Cum folosim cuvintele. E un subiect careia ii acord atentie in ultimul timp.  De fapt, acord atentie modului inconstient (nu suntem prezenti si atenti) de a folosi cuvintele. La modul cum ne apropiem si integram obiecte si la modul cum ne indepartam si desensibilizam (tocim si diminuam capacitatea senzoriala) corpul. Intr-o conversatie, un prieten mi-a atras atentia asupra acestui fapt atunci cand i-am spus ca mi s-a terminat bateria (refenindu-ma la faptul ca telefonul ramasese fara baterie). Interesant a fost faptul ca si eu ma simteam foarte obosita, "fara baterii".

Cat despre corp, atentia mi-a fost atrasa de informatiile citite intr-o carte. Atunci cand suferim, de cele mai multe ori, spunem ca ma doare gatul, mana, spatele, etc. E ca si cum acea parte a corpului ar fi independenta de restul corpului. Si mai mult, ar fi independenta de noi (ca si sine intreg). In carte era sugerat sa fim atenti la partea dureroasa/care provoaca disconfort si sa formulam in termenii de "eu fac/ eu imi provoc". De exemplu, in loc de "ma doare spatele" am putea sa spunem "imi incordez muschii spatelui, provocandu-mi durere". ("Procesul corporal" - James I. Kepner)

Inchiei aici pentru ca, vorba unui prieten (altul), am tendinta de a-mi lasa mintea sa faca multe asocieri si nu as termina prea curand.

Ca si concluzie, o mica (sau mare) provocare: sa fim atenti si sa constientizam modul in care folosim cuvintele, la ordinea lor in propozitie, la tendinta de a adauga sau de a scoate cuvinte intr-o/dintr-o propozitie etc