Exista momente
in care, intr-o stare ca de transa, imi pun anumite intrebari si notez
raspunsul care vine imediat. O astfel de intrebare a fost cand o sa reusesc/o sa imi fie bine.
Raspunsul imediat a fost: atunci cand o sa invat sa supravietuiesc. Nu prea am
inteles. M-am intrebat: cum adica sa invat sa supravietuliesc? Nu avem toti
insctinctul de supravietuire?
Dupa o lunga
perioada in care am trecut prin diverse transformari am inteles ca exista mai
multe moduri de a supravietui. Ca si a sta ascunsa in casa, refuzand sa ies in
societate e tot o forma de supravietuire. Si ca a nu spune ceea ce gandesc
pentru ca nu cunva sa ma fac de rusine, sau sa nu ma mai placa diversi oameni
este tot o forma de supravietuire. Insa este o forma defectuasa, care nu ma
ajuta sa cresc.
Apoi am
cautat in DEX definitia cuvantului supravietui si am gasit aceasta: “1. a rămâne în viață după alt cineva; 2. a trăi după o
pierdere: el supraviețui rușinii.” Citind asta am inteles ca, nici dupa multi ani, nu am reusit sa invat
sa supravietuiesc mortii unor persoane dragi. Iar despre rusine… oh, rusinea cu
care am crescut si care m-a insotit o viata…
Am inteles
ca aveam nevoie sa invat sa spravietuiesc intr-un fel in care raspund in mod constructiv
si adecvat la tot ceea ce venea din mediu sau din mine. Adica sa ma adaptez.
Am primit
si raspunsul la intrebarea mea. Am inteles ca in momentul in care invat
sa supravietuiesc/sa ma adaptez frica dispare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu